VĂ PROPUNEM SPRE LECTURĂ

1. Delavrancea, Barbu. Hagi- Tudose.- Bucureşti, 2011

Desavarsit portretist, Barbu Stefanescu Delavrancea creeaza personaje memorabile, desprinse din viata pestrita a mahalalelor bucurestene unde a copilarit ori din lumea satelor, a carei literatura l-a inspirat. De neuitat pentru un cititor sunt figuri ca : avarul patologic Hagi Tudose, caricatura profesorului draconic, sau cele blande si duioase ale bunicilor, desprinse parca din lumea basmelor.

2. Păunescu, Adrian. Ultrasentimente; Mieii primi; Fântâna somnanbulă.- Bucureşti, 2011

Adrian Paunescu se hranea sufleteste cu multimi! Dar aceasta propensiune nu era demagogica, ci expresia unei mari generozitati; cercul sociabilitatii sale era nemasurat, pentru el ceilalti existau în absolut. Iar întinderea disponibilitatii sale omenesti pare, retrospectiv, neverosimila.

3. Alexandrescu, Grigore. Meditaţii şi elegii satire şi fabule.- Bucureşti, 2011

În meditaţii tonul liric este elegiac şi melancolic, în timp ce în epistole şi fabule tonalitatea se schimbă, accentele satirice fiind mult mai pronunţate. În acest fel, putem identifica două laturi ale operei lui Grigore Alexandrescu: pe de o parte, el este un poet melancolic şi reflexiv, marcat de marile întrebări asupra condiţiei umane şi asupra istoriei, aflat în contradicţie cu o societate mediocră, incapabilă să-i recunoască meritele. Pe de altă parte, prin raţionalismul său de esenţă clasicistă, Grigore Alexandrescu se dovedeşte un scriitor satiric, de o luciditate extremă, care îşi conceptualizează emoţiile, punând mereu o distanţă ironică sau sarcastică între sine şi lucruri.

4. Preda, Marin. Cel mai iubit dinter pământeni.- Vol.1.- Bucureşti, 2009

Romanul Cel mai iubit dintre pământeni, 1980 (trei volume, însumând peste 1200 de pagini) este prezentat cititorilor ca un text memorialistic şi justificativ scris în închisoare de un bărbat cultivat (cândva asistent la o catedră de filosofia culturii), Victor Petrini, acuzat de crimă. El urmează să apară în scurt timp în faţa unei instanţe judecătoreşti care l-ar putea condamna la închisoare pe viaţă şi încearcă – sfătuit de avocat – să-l câştige pe judecător de partea sa, prin sinceritate, pentru a obţine o reducere a pedepsei.

5. Petrescu, Cezar. Întunecare.- Vol.1.- Bucureşti, 2010

Intunecare este un roman despre razboi (Primul Razboi Mondial) si despre implicatiile sale sociale. Personajul principal, Radu Comsa, este un tanar ambitios care ajunge sub protectia unei puternice familii a acelor vremuri. Copil sarac dar inteligent, ne este de cele mai multe ori greu sa identificam cu precizie gradul de arivism al tanarului Comsa. Declansarea razboiului arunca intreaga societate intr-o criza a apartenentei si a intereselor. Valorile se rastoarna si se denatureaza, iar personajele, prinse in acest vartej, pornesc pe calea propriei descoperiri.

PENTRU CEI PASIONAŢI DE ISTORIE

Constantin C. Giurescu. Istoria românilor/ Constantin C. Giurescu .-  Bucureşti, Editura ALL., 2010.- vol. 1, 2, 3

  

 Lucrarea de fată este un rezumat al “Istoriei Romanilor” aparute la editura Fundatiei Regale pentru Literaturâ şi Arta. Ea cuprinde rezultatele ultimelor  cercetări şitiintifice şi este expusă intr-o formă mai accesibilă, deci poate fi recomandată tuturor categoriilor de cititori.

Tinere talente

    Mama

O mamă, dulce maică
Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc,
Tu m-ai născut şi m-ai crescut
Şi pe frate meu la fel.
Făr de tine nu pot trăi, mamă
M-ai ajutat, când mi-a fost greu,
Eu te voi iubi mereu
 Până-n vecii vecilor.                                                                               

                                                             
       

            

           Bătrânul

Un moşneag mai stă la poartă

Şi-şi aşteaptă fiii săi,

De trei ani nu se arată,

Nu-s cumva măncaţi de zmei?

Dar îndată se arată

Trei flăcăi venind spre poartă,

Struguri, curmale, portocale

Dar învăţătura nu le face cale.

Întîmpinîndu-I cu daruri alese,

Le-ntinde o masă mare

Şi se aşezară toţi,

 Bucuroşi şi fericiţi, ca nişte voinici.

               

                   Obrijanu Denis cl.3”c”

                                                             

          

          Tata 

Tata cel neînfricat,

Nicicînd nu e supărat,

Doar puţin de tot,

Cînd am spart un poloboc.

Şi-am primit eu o papară,

C-am ţinut minte toată va
Dar de plîns eu nu am plîns,

Ca să nu mă fac de râs…

              Moroz   Victoraş, cl.3”c”     

LEGENDA MĂRŢIŞORULUI...

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.
Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.     

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită. - See more at: http://www.realitatea.net/legenda-martisorului-tanarul-care-s-a-jertfit-pentru-a-readuce-soarele_702633.html#sthash.SzvMYkju.dpuf

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită. - See more at: http://www.realitatea.net/legenda-martisorului-tanarul-care-s-a-jertfit-pentru-a-readuce-soarele_702633.html#sthash.SzvMYkju.dpuf