Dionisie Tanasoglu - un bun român printre găgăuzi

Dionisie Tanasoglu

(7 iulie 1922- 23 august 2006)

“Ce dureros e să fii om”- spunea cineva...

Da,  dureros de greu să fii om, înfruntînd răul, care apare la tot pasul, căci viaţa evoluează în contradicţii obiective şi subiective.

   Viaţa şi activitatea lui Dionisie Tanasoglu, personalitate marcanta în ţară şi peste hotarele ei, a decurs, după toate legităţile generale ale vieţii, precum şi amprentele originalei sale individualităţi şi care i-au adus confruntări cu Răul, dar şi exepţionale bucurii ale Binelui. În viaţa acestui consactrat şi ilustru om al culturii Binele a învins Răul, făcîndu-i viaţa, în genere, fericită.

Dar una din cele mai eroice acţiuni ale sale a fost lupta fără compromis, după ani la rînd, în condiţiile regimului sovietic de către învăţătorul apoi colaboratorul ştiinţific D. Tanasoglu  (1951- 1957) pentru întroducerea scrisului în limba găgăuză, al învăţămîntului în limba maternă şi a culturii, şi izbînda pe care a obţinut-o, susţinut de adepţii săi. După aproape 150 de ani limba găgăuză iar a dedevenit o limbă scrisă (1957), iar în clasele de şcoală a răsunat limba maternă (1958).

În plan ştiinţific, savantul a realizat cercetări în principalele domenii ale găgăuzologiei. Ca rezultat academic al investigaţiilor ştiinţifice de competenţă ireproşabilă în decursul anilor consacraţi, profesorul universitar D. Tanasoglu a elaborat Şcoala ştiinţifică de găgăuzologie (istorie, limbă, istoria literaturii şi culturologie) nu numai în Basarabia, ci şi pentru tot spaţiul turcologic.