(7 iulie 1922- 23 august 2006)
“Ce dureros e să fii om”- spunea cineva...
Da, dureros de greu să fii om, înfruntînd răul,
care apare la tot pasul, căci viaţa evoluează în contradicţii obiective şi
subiective.
Viaţa şi activitatea lui Dionisie Tanasoglu,
personalitate marcanta în ţară şi peste hotarele ei, a decurs, după toate
legităţile generale ale vieţii, precum şi amprentele originalei sale
individualităţi şi care i-au adus confruntări cu Răul, dar şi exepţionale
bucurii ale Binelui. În viaţa acestui consactrat şi ilustru om al culturii
Binele a învins Răul, făcîndu-i viaţa, în genere, fericită.
Dar una din cele mai eroice
acţiuni ale sale a fost lupta fără compromis, după ani la rînd, în condiţiile
regimului sovietic de către învăţătorul apoi colaboratorul ştiinţific D.
Tanasoglu (1951- 1957) pentru întroducerea
scrisului în limba găgăuză, al învăţămîntului în limba maternă şi a culturii,
şi izbînda pe care a obţinut-o, susţinut de adepţii săi. După aproape 150 de
ani limba găgăuză iar a dedevenit o limbă scrisă (1957), iar în clasele de
şcoală a răsunat limba maternă (1958).
În plan ştiinţific, savantul
a realizat cercetări în principalele domenii ale găgăuzologiei. Ca rezultat
academic al investigaţiilor ştiinţifice de competenţă ireproşabilă în decursul
anilor consacraţi, profesorul universitar D. Tanasoglu a elaborat Şcoala
ştiinţifică de găgăuzologie (istorie, limbă, istoria literaturii şi
culturologie) nu numai în Basarabia, ci şi pentru tot spaţiul turcologic.