Vlad Karaganciu a prezentat publicului larg nouă sa cartea, scrisă de dată acastă în linba română. Într-o vreme când vechea ruptă dintre arte şi ştiinţe nu mai este de mult actuală, nu e o surpriză că oamenii de ştiinţa trec, în mod firesc, de la rigoarea raţionalismului scientist la relativismul afectivităţii artistice. Încă Eminescu, discipol al lui Kant, respringea limitările kantiene ale cunoaşterii, într-o notă din 1874: "Dispreţuesc profesorii de filosofie (...) care uită în genalitatea lor iluzorie că lumea trebue simţită, iar nu cercetată. Mă opun ideii kantiene că prin simşuri nu poţi cugeta nimic; din potrivă, ele stimulează găndirea filosofică ". Cu atit mai mult gândirea artistică.La această întâlnire dintre concept şi trăire soseşte şi universitarul basarabean Vladimir Karagancu, doctor în ştiinţăe fizico-matematice, foet şef de catedră la "Mecanica Teoretică" a Universităţii Tehnice a Moldovei, profesor de fizică şi astronomie, descins din raţiunea idoneistă" a tehnicii în imaginarul literaturii.
Pe fondul negru şi amar al pelinului istoriei se derulează viaţa familiei Cavalgi Dobri (fost liberal în perioada interbelică, aidoma lui Ilie Moromete) şi sătenilor, autorul dovedind capacitate de portretizare, din căteva contururi stilizatoare, ântre numeroasele personaje distingându-se capul familiei şi copilul Dani, prin imaginea căruia se derulează un mini Bildungsroman, eroul fiind surprins în evoluţie, din anii copilăriei pănă la vîrsta întrării în maturitate.
Capacitatea autorului de a crea atmosferă cu puţine mijloace, stăpănirea unei limbi române curate, păstrând ceva din culoarea regională a Bugeacului găgăuză, mă fac cred că posibilităţile naratibe şi de expresie ale d-lui Vlad-Demir Karaganciu pot evolua spre diversificare şi îmbogăţire stilistică, depăşind ezitările inerente începutului.
Theodor Codreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu