Crăciunul la găgăuzi

Înainte de Crăciun este postul de Crăciun care ţine două săptămâini până la Ajunul Crăciunului – 24 decembrie. În ajun gospodarii sunt gata să primească colindătorii care umblă cete-cete pe la case.

Înainte de Crăciun gospodinele pregătesc colaci şi alte bunătăţi pentru colindători, precum şi mâncăruri „de frupt”, mai ales răcituri de porc, sarmale, cartofi, „suvannî” cu carne de oaie ş.a. Dar nu le mănâncă decât în zilele de Crăciun. La icoană se aprinde candela. Fetele mari (de măritat) se pregătesc şi ele pentru a întâmpina flăcăii colindători printre care trebuie să fie şi flăcăul iubit. Pentru acesta fata pregăteşte din timp o cunună de flori din hârtie roşie.

Iată că vin colindătorii la fereastră şi cântă colinde (în timpul ţarizmului colinde bulgăreşti, iar în timpul Românilor colinde româneşti). La cei mici iese gospodina şi le dă colăcei, covrigi, turte dulci, nuci şi nişte bănuţi, la cei mari iese gospodarul şi împreună cu darurile le dă şi o sumă mai mare de bani. Fata îl primeşte pe flăcăul iubit în tindă şi îi împodobeşte căciula cu coroana de flori. Aşa trece noaptea de Ajun, în tot satul se aud colinde, glasuri de colindători şi lătrat de câini păzitori.

În dimineaţa de Crăciun, gospodarii merg la biserică. Întorcându-se de la biserică, pregătesc bucatele pentru a ospăta musafirii – finii, feciorii însuraţi, fiicele măritate care vin cu aşa zisul „Colacilan” (Cu colacul): femeia duce într-o boşce un colac mare cu o găină fiartă deasupra şi nişte bomboane, turte dulci, iar bărbatul duce sticla cu vin roşu. Sunt îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Ajunşi la nuni sau la părinţi ei le dau ceea ce au adus sărutându-le mâna. Stăpânii casei pun masa cu mâncăruri „de frupt” şi îi ospătează pe tineri, care după ritual pornesc spre casele lor – bărbatul merge înainte cu sticla goală, iar femeia din urmă.

Astfel se petrece Crăciunul la găgăuzi, cu vădite influenţe balcanice pentru că până la adoptarea creştinismului (în Balcani, sec XIII) strămoşii găgăuzilor confesau şamanismul în care astfel de sărbători nu erau.

În timpurile noastre Crăciunul se sărbătoreşte tot aşa, şi pe nou şi pe vechi, dar cu colindul umblă cei mici, iar obiceiul tinerilor nu se mai întâlneşte; „cu colacul” se umblă mai rar. Unii din scriitori, D. Karacioban, D. Tanasoglu, au creat colinde şi urături originale în limba găgăuză, au tradus şi din cele româneşti. Prin şcoli se fac matinee cu Moş Crăciun (Krăciun Dadu) şi cu Alba ca Zăpada (Kagar-Kiz), uneori mai vine şi Capra şi Ursul.