marți, 22 iunie 2010

LECTURILE VERII


POEZII PENTRU COPII

VINE PLOAIA
Vine ploaia, bine imi pare,
In gradina am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine imi pare.
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului racoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

ARICIULU
n arici acu'ntr-o vara,
Isi scrintise un picior
Si amu tragea sa moara
Sub o tufa de mohor.
Fratilor, sariti va rog!!
Nu vedeti ca sunt olog?
Dau un dinte, dau o teapa
Pentru un pahar cu apa!
Uff! Ce sete !Si ce soare!
Cum s-ajung in trei picioare,
La o apa curgatoare?

PISICUŢA
Pisicuta mea frumoasa
Cu blanita matasoasa
Si cu nasul mititel
Dragalas si frumusel
Dar de ce cand esti iubita
Tu scoti gheara ascutita
Si ma zgarii?
Nu vezi oare
Ca-mi faci rau si ca ma doare?
Hai sa ne jucam
Miorlaila pisicuta
Tare-i trista saracuta...
Ce-i cu ea? De-o saptamana
N-are nici un ghem de lana
Sa-l arunce si sa-l dea
Dura-dura pe podea.
angel


La căsuţa cu poveşti
                        Suflă vântul când e toamnă.
                        Ploaia bate în fereşti.
                        Amintirile ne duc
                        La căsuţa cu poveşti.

                        Amintirile ne-ndeamnă
                        Să mai fim odată mici...
                        Veneam, nepoţei, vreo zece.
                        În căsuţă la bunici.

                        Cât eşti mic mereu la joacă
                        Gându-ţi este, dar când creşti,
                        Îţi dai seama că nespuse
                        Au rămas multe poveşti...

                        Astăzi nu mai e bunica,
                        Nici bunicul, au plecat.
                        Nu mai este nici căsuţa,
                        Alta-n loc s-a ridicat.

                        Câte vorbe blânde oare,
                        Bunii au luat cu ei?
                        Câte snoave şi poveşti
                        Nu au spus la nepoţei?

                        Chiar de vrem a vremii roată
                        S-o întoarcem, iarăşi mici
                        Nu mai devenim vreodată.
                        Azi suntem şi noi bunici.

                        Casa noastră e acum
                        Cu poveşti şi snoave plină.
                        Stăm, privim în lung de drum.
                        Când nepoţii or să vină?

                        Timpul pleacă spre apus
                        Şi atâtea lucruri bune,
                        Mai avem încă de spus.
                        Oare toate le vom spune?

                        Suflă vântul, încă-i toamnă.
                        Ploaia bate în fereşti.
                        Hai grăbiţi-vă, nepoţi,

                        La căsuţa cu poveşti!


Ploaie de vară
                        Picături de ploaie caldă
                        Picură pe trotuare,
                        Un copil al nu ştiu cui,
                        Fericit aleargă, sare.

                        De la bloc îl vede tatăl
                        Şi îi strigă, supărat:
                        - Ce aştepţi, afară plouă,
                        Vin-acasă, imediat!

                        Dar deodată-şi aminteşte
                        Că şi el, când era mic,
                        Alerga desculţ prin ploaie:
                        - Bine, mai rămâi un pic...





Un comentariu: