Îl cunosc personal de prin 1977, adică de cca 20 de ani. Și atunci, când avea 55, arăta exact ca și acum, când are 75: era și este tânăr, a fost și este om de omenie, și-a asumat conștient și nesilit de nimeni destinul de găgăuz printre români și român printre găgăuzi.
Chipul lui, însă, mai totdeauna e acoperit de umbra tristă a unei dureri greu de spus în cuvinte. În ochi i se poate citi mereu drama insului ce poartă pe suflet pecetea mâhnirii ca stare permanentă a felului său de a fi.
Or, cum poate fi altfel decât trist omul - individul ales - căruia i s-a rezervat calitatea de martor al genocidului spiritual al etniei sale? Cum poți fi altfel decât trist când vezi cum piere, programat, ceea ce ai mai scump ca intelectual - limba neamului tău?
Dionisie Tanasoglu n-a fost, însă, trist totdeauna. N-a fost trist, pentru că a avut parte în viața lui și de clipe, de ani de bucurie. Și acestea au fost clipele și anii când neamul îi era fericit, pentru că se înțelegea bine cu cei ce au moștenit din moși-strămoși pământul acesta mult încercat al Basarabiei, pământ care, la un moment, i-a adăpostit și pe găgăuzi.
S-a născut exact acum 75 de ani în satul Chiriet-Lunga, într-o familie de învățători. Aici, în satul natal din Bugeac, a învățat de la găgăuzii săi, dar și de la românii din localitățile din preajmă, legea găzduirii, izvodul nescris al conviețuirii în pace și bună înțelegere cu băștinașii. Ideea națională pe care o poartă în suflet și pe care nu-i este frică să o expună ori de câte ori este întrebat - cum că găgăuzii se vor simți și vor trăi bine pe pământul românesc al Basarabiei numai în cazul în care pe acest pământ vor trăi și se vor simți bine și românii - a însușit-o în copilărie.
Studiile și le-a început la școala primară din satul natal, le-a urmat apoi la Școala Normală din Cetatea Albă și din Bârlad, obținând calificarea de învățător. După război și după reanexarea Basarabiei la colosul roșu de la răsărit a urmat facultatea de istorie la Pedagogicul „Ion Creangă” din Chișinău. A fost profesor de limba și lietartura română, a fost cercetător științific și apoi, director al Institutului de Cercetări în Pedagogie. A susținut doctoratul în litere. A lucrat ca redactor la Enciclopedie.
Și-a cultivat mereu limba etniei sale, i-a studiat particularitățile, s-a arătat preocupat de creația populară orală. A scris cărți în limba sa și pentru ai săi. A intuit clar, chiar de la începuturi, pericolul înstrăinării găgăuzilor și, atunci, în condiții dificil-ostile, a elaborat scrisul găgăuz, elementele de bază ale ortografiei și primele manuale școlare. Toate, însă, s-au dovedit a fi zadarnice, pentru că interesul imperial era cu totul altul. Regimul comunist totalitar a avut nevoie să crească și să educe în Basarabia generații noi de alogeni - oameni așa zis sovietici, pe care, în caz de forță majoră, să-i contrapună și să-i asmuțe contra populației băștinașe. Asta a fost soarta care le-a fost rezervată tinerilor găgăuzi. Regimul a izbutit, din păcate, să-i smulgă din conviețuirea pașnică ce au avut-o întotdeauna cu românii și pe găgăuzii mai în vârstă. Și toate acestea s-au înscrustat dur pe inima poetului, s-au așezat pe cugetul intelectualului, au adumbrit chipul tânăr și lumios al omului de omenie și de cultură Dionisie Tanasoglu - un găgăuz înțelept printre români și un bun român printre găgăuzi.
Vasile MALANEȚCHI
(Flux, 7 iulie 1997)
Dionis Tanasogludan şiirler
Kiriyet
İki yamaç karşı-karşı
Durmuş biri öbürünä,
Alça’ın sansın iki kaşı
Sarkmış gibi batı günä;
Nända çayır uzun yatmış
Birkaç yamaç yakasına,
O, Lunga dereyi almış
Tavlı, yeşil arkasına...
Te orada er beenmişlär
Kırdan kıra hep gezeräk
Dedeler’miz o evellär
Bıkmış sürü gezdireräk...
Durup, esaplan konmuşlar
O alçakta en ilk-seftä,
Bordey edi salt koymuşlar,
Görmüş bunu salt ay göktä...
Üç
tabiyet
Yaşamakta rasgeler
Çok işlär. İnsan söleer
Ani eveldän kalmış
Üç türlü tabiyet, sayılăăr.
* * *
Birisinin komşusu
Koymuş karpuz turşusu.
Erifin dä gelini
Olmuş lähusa deyni
Canı istemiş iyişi.
Da geldyinän bir kere
Komuşu tırmık için,
Erifim anăr işi.
İkilämeer, bitirer
Lafını o komuşusu
Geçmeer çok da getirer
Karpuz turşusu!
İhtiar boba denemiş
Ürük laflan da demiş:
--Adadın da getirdin,
Tuttun lafını – Adamsın!
Başka bir da komşusu,
Enikleyip domuzu,
Hiç adamăăr, getirer
Bir potmar, helal etmiş!
İhtiar boba denemiş,
Ürük laflan da demiş:
--Hiç adamadın, verdin
Yaptın bir iyilik – Helalsın!
Birisi sa adamış,
Emin etmiş beş karış,
Ama büün da yok haber:
Ne geçer, ne da geler.
İhtiar boba denemiş,
Ürük laflan da demiş:
-Adadın da yapmadın,
Lafı tutmadın – Eşeksin!
O
YILDIZA...
(romun dilinden cevirme)
O, yıldıza, ani duumuş,
Yolu öyla uzundu,
Binnärlan yıl läzım olmuş;
Şafkı bizi bulsundu
Beki çoktan yolda sündü
Navi uzaklarda ki,
Şılağı salt şindi süründü
Güzümüzä bizim ki.
Ölmüş yıldız - ikona taa
Gökä yavaş çilarkan;
O vardı görünmäzkan taa,
Göreriz büün o yokkan.
Öylä hep sevdamız açan
Gecey’çindä bitmişti,
Sünmüş duygu şafka uçan
Bizi izlär taa şindi.
Herbir işin var adamnarı. Bu işlär kendileri olmărlar. Herbir başlantı
zor, herbir başlantının kusuru varnice olsun.
Ama paalı burada o adım angısını yaptılar bizeden: N. Arabaci,
D.Tanasoglu, V. Arabaci, N. Tanasoglu hem o vakıdın oretmenleri. Önemli hani
yazı probleması o zaman çozüldü, kazanıldı. Çok iyi olurdu neyi hani kazandık
unutmaylım, koruyalım hem taa
zenginnedelim, yaşadalım, arkamızdan gelennere olsun ne verelim.
